Dragilor, caut pe cineva in echipa mea care sa ma ajute sa-mi fac munca cunoscuta in lume, o persoana experimentata in digital marketing si social media.
Cineva care sa se dedice cel putin part time- 20 ore pe saptamana si sa fie foarte bun la urmatoare taskuri:
Jobul e location independent. Cunoasterea limbii engleza e un must
Daca esti tu aceasta persoana, te rog trimite-mi CV-ul tau + detalii despre proiectele la care ai lucrat (pagini instagram, sau alte rezultate ale muncii tale creative). In email te rog sa mentionezi si care ar fi salariul dorit pentru o pozitie part time si o pozitie full time. emai: contact@mybarefootjourney.com
De cand ma ocup de bijuteriile Mayuri am fost intrebata foarte des ce proprietati au anumite pietre, de aceea am o surpriza pentru tine – Un workshop plin de informatii benefice “aproape” totul despre pietrele semipretioase, pietre pretioase, cristale si diamante descoperite in ani de experienta cu bijuteriile Mayuri, din experienta clientelor mele si mai ales cursurile de terapie prin cristale dar si cursurile de studiu intens a diamantelor si pietreloc colorate la G.I.A. – Gemological Institute of America.
Puterea pietrelor a fost dovedita de mii de ani, inca din civilizatiile antice, atunci cand pietrele pretioase si semipretioase erau folosite pentru vindecare, revigorare mentala, beneficiile lor asupra sanatatii si asupra corpului nostru, eliminarea blocajelor sau in procesul manifestarii.
Fiecare piatra are o vibratie energetica si are capacitatea sa se conecteze cu o misiune data de tine pentru a fi manifestata.
In general este bine sa mergi intuitiv sa iti alegi pietrele care te atrag si vei descoperi apoi ca proprietatile sale ti se potrivesc manusa.
Exista pietre pretioase ce iti aduc abundenta sau iubire, te protejeaza de energii negative sau te conecteaza cu intuitia ta, exista pietre vindecatoare sau care elimina gandurile nebenefice.
Cate pietre sunt, atat de multe proprietati exista.
Cand – 19 februarie; ora 19:00pm
Investitia ta – 50 Euro
Detalii plata:
Ai aici detaliile pentru transfer bancar (daca ai nevoie de cont in $ sau paypal, da-mi un mesaj)
Detalii bancare:
Pentru: My barefoot journey srl
Iban:
RO98CARP018101364694RO01
CUI:
42196981
CIF:
J40/1332/03.02.2020
Valuta- RON sau Euro
Detalii plata: curs manifestare
*Pentru transferurile de pe revolut adauga +18ron (taxa pe care o percepe banca)
Dupa ce ai facut transferul, da-mi un mesaj pe fb sau instagram.
Sa ne fie cu folos!
“Despre retreat-ul in Bali pot spune ca a fost plin de experiente revelatoare, energie pozitiva, oameni minunati, eliberare, intelegere. Am aflat despre mine lucruri pe care nu le stiam si altele pe care le uitasem.
Sunt convinsa ca pentru fiecare este altfel, insa asta e experienta mea.
Eu am inceput sa merg la yoga in urma cu doar cateva luni, si nu pentru ca asta am simtit, ci pentru ca am auzit tot mai multe persoane ca fac yoga si ca se simt bine. Nu prea intelegeam de ce, caci eu imi imaginam ca yoga e o clasa in care stai, te intinzi si te plictisesti, si din acest motiv am evitat-o pana la 37 de ani. Inainte sa ma duc la prima ora de yoga am cautat pe net cate calorii se consuma la o astfel de clasa si guess what? Primul raspuns pe care l-am primit e ca yoga nu este despre calorii; si atunci am devenit un pic curioasa – dar despre ce o fi?
Pe masura ce am inceput sa merg la mai multe clase mi-am dat seama cat de ignoranta si naiva am fost; a inceput sa-mi placa si sa devin din ce in ce mai curioasa. Deoarece incepusem la sala, unde se face power yoga, o perioada am crezut ca yoga este doar despre asane si flexibilitate (alta naivitate). Dar cand am inceput sa incerc clase si in alte locuri, am inceput sa inteleg partea de dezvoltare si energia din yoga. Ca este despre tine si cum te dezvolti si devii ca om.
Atunci a fost momentul cand mi-am dorit sa merg intr-un retreat. Voiam sa inteleg mai mult. Ce-mi imaginam eu ca este intr-un retreat – program militaresc, foarte multe clase, teorie, meditatii, si probabil un loc frumos. Dar eram pregatita pentru asta (asa credeam).
Intre timp o prietena imi spusese despre studioul Suntuncopac, am dat follow la pagina de pe Facebook, insa nu ajunsesem la nicio clasa inca. La un moment dat a aparut anuntul despre retreatul in Bali – si stiu ca suna ca un cliseu, dar am simtit ca trebuie sa merg. Fara sa gandesc, pur si simplu m-am hotarat sa merg. Ce e interesant este ca aveam deja rezervata si platita o vacanta de revelion in Bali, dar nu conta. Simteam ca e altceva acest retreat si mi-am dorit sa cunosc Bali ca un non-turist.
Si asa am inceput sa merg la studio la Andreea, Copacul 
:).
Am inceput sa merg la studio pt yoga, workshops, clase de dezvoltare personala si deja incepusem sa-mi conturez o imagine frumoasa despre cum va fi in retreat. Dar, desi asteptam cu nerabdare, mintea mea incepuse sa se agite: cum ma duc eu asa departe?; nu cunosc pe nimeni; cum rezist cu atat de multe femei; o sa fiu sub lupa, ca asa e intre femei; daca se intampla ceva si eu sunt la capatul pamantului?, etc…mintea mea poate face nenumarate scenarii. Dar ma gandeam totusi sa fiu curajoasa si sa las experienta sa se intample, indiferent cum o fi ea; si in plus nu intalnisem nicio persoana care sa fi fost in Bali si sa-mi spuna ceva negativ. Asa ca am mers inainte; cu frica, dar am mers inaite.
Cu cat se apropia plecarea, deveneam mai entuziasta, ma simteam ca atunci cand eram copil si ma pregateam sa plec cu parintii la mare (pe care o vedeam o data pe an). Sunt un control freak, nu am vrut sa recunosc multa vreme, dar sunt. Asa ca mi-am facut si nenumarate griji, am pus foarte multe intrebari despre cum este acolo, ce program avem, unde stam, cu cine, si ma gandeam ce o sa fac cand o sa am timp liber. Am plecat cu 23 kg, cu foarte multe haine si o mini farmacie – daca am nevoie de ceva si acolo nu exista?
Eram pregatita: un loc exotic, frumos, ma bucuram ca stam in hoteluri de 5 stele, yoga si 23 de kg de back up plans.
Doar ca Bali avea cat de curand sa-mi dea cu toate planurile peste nas. Si cat de mult ma bucur acum pentru asta. Ne zicea Crina mereu sa nu ne mai facem griji si sa ne lasam surprinse dar nu intelegeam de ce – pana am ajuns acolo.
Am invatat din prima zi ca Bali pentru mine nu inseamna insula si locurile frumoase, ci cum ma face sa ma simt. A fost prima lectie importanta, caci pentru foarte mult timp am ignorat ce simt si aveam senzatia ca bucuria mea vine din lucrurile materiale. In Bali m-am simtit imediat ca acasa si foarte mult au contribuit localnicii, niste oameni extraordinar de buni si frumosi, care iti zambesc mereu si te saluta cu mana pe inima. M-am simtit in siguranta si iubita – nu stiu sa explic cum sau de ce, pur si simplu asta am simtit. Si brusc faptul ca stateam la 5 stele a devenit doar un “bonus”. Ma simteam mult mai bine stand pe jos intr-un ashram ascultand mantre de la localnici si socializand cu soparle, furnici, gandacei. Si daca as fi dormit pe jos acolo nu mi-ar fi pasat – Doamne, unde se dusesera fitele mele? Dupa o zi nu mai stiam in ce zi suntem, cat e ceasul, care e programul – nu-mi pasa, doar traiam cu bucurie ce venea. Si au venit si bucurie, si tristete, si lacrimi eliberatoare, si revelatii, un carusel de emotii din care am aflat mai mult despre mine doar pentru ca le-am acceptat. La un moment dat m-am intrebat daca mai sunt eu.
Am descoperit un loc care iti ofera de toate, asa ca toate kg mele din valiza devenisera aproape inutile. Pana si Starbucks exista in Bali, ceea ce ignoranta din mine n-ar fi conceput. Dar cel mai mult m-a impresionat partea spirituala din insula – ashram-ul unde am plans cu bucurie cand am simtit ca ma coplesesc vibratiile inalte; ritualurile cu apa si foc – ce trairi eliberatoare au fost aici; ziua in sat printre localnici – zambete si fericire pura, ceva ce nu simt pe strada acasa.
Si am realizat: da, sunt superficiala; judec inainte sa inteleg; imi fac sute de scenarii negative cu mintea in loc sa traiesc cu inima; conteaza prea mult ce cred altii si mi-e frica sa traiesc cu adevarat; am investit in haine si pantofi in loc sa investesc in ce-i trebuie sufletului meu. Si am stiut atunci: vreau sa cunosc lumea si vreau sa am curaj sa ma cunosc pe mine.
Zicea o femeie superba din retreat (da, una dintre acelea de care am temeam ca o sa ma judece) ca e nevoie cateodata sa pleci departe ca sa te regasesti. La mine asa a fost.
Si toate astea s-au imbinat perfect cu clasele de yoga si workshop-urile noastre, unde am descoperit oamenii cu care am venit. Toate fetele de care mi-era frica ca ma vor pune sub lupa mi-au devenit prietene, mi-au dat instrumente sa ma dezvolt, am invatat una de la alta, am crescut impreuna in aceste zile. Am impartasit experiente pe care nu mi le-am spus nici mie, cu atat mai putin prietenilor sau familiei. Si pana la final s-a creat o energie fantastica intre noi. Am invatat de la fiecare dintre ele si sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta.
Si uite ca nu am avut parte de retreat-ul pe care mi-l imaginam eu cu program militaresc, ore de teorie si un loc frumos. Am avut parte de mult mai mult – am avut parte de mine, de oameni frumosi, de experiente pentru suflet, de dezvoltare personala, de iubire, am invatat sa iert (finally!).
Si cu totul neasteptat, am si lasat ceva pe insula – niste frici, ganduri, cateva griji, o mare parte din masculinul din mine.
M-am bucurat de fiecare moment. Si ma bucur in continuare caci m-am intors o alta persoana.
Namaste fetelor!”
Va foarte multumesc pentru tot ce am trait in acest retreat. Am incercat sa redau o parte din experienta mea – si zic o parte, caci mi-e foarte greu sa descriu in cuvinte tot ce am trait. A fost extraordinar
Despre retreat-ul in Bali pot spune ca a fost plin de experiente revelatoare, energie pozitiva, oameni minunati, eliberare, intelegere. Am aflat despre mine lucruri pe care nu le stiam si altele pe care le uitasem.
Sunt convinsa ca pentru fiecare este altfel, insa asta e experienta mea.Eu am inceput sa merg la yoga in urma cu doar cateva luni, si nu pentru ca asta am simtit, ci pentru ca am auzit tot mai multe persoane ca fac yoga si ca se simt bine. Nu prea intelegeam de ce, caci eu imi imaginam ca yoga e o clasa in care stai, te intinzi si te plictisesti, si din acest motiv am evitat-o pana la 37 de ani. Inainte sa ma duc la prima ora de yoga am cautat pe net cate calorii se consuma la o astfel de clasa si guess what? Primul raspuns pe care l-am primit e ca yoga nu este despre calorii; si atunci am devenit un pic curioasa – dar despre ce o fi?
Pe masura ce am inceput sa merg la mai multe clase mi-am dat seama cat de ignoranta si naiva am fost; a inceput sa-mi placa si sa devin din ce in ce mai curioasa. Deoarece incepusem la sala, unde se face power yoga, o perioada am crezut ca yoga este doar despre asane si flexibilitate (alta naivitate). Dar cand am inceput sa incerc clase si in alte locuri, am inceput sa inteleg partea de dezvoltare si energia din yoga. Ca este despre tine si cum te dezvolti si devii ca om.Atunci a fost momentul cand mi-am dorit sa merg intr-un retreat. Voiam sa inteleg mai mult. Ce-mi imaginam eu ca este intr-un retreat – program militaresc, foarte multe clase, teorie, meditatii, si probabil un loc frumos. Dar eram pregatita pentru asta (asa credeam).
Intre timp o prietena imi spusese despre studioul Suntuncopac, am dat follow la pagina de pe Facebook, insa nu ajunsesem la nicio clasa inca. La un moment dat a aparut anuntul despre retreatul in Bali – si stiu ca suna ca un cliseu, dar am simtit ca trebuie sa merg. Fara sa gandesc, pur si simplu m-am hotarat sa merg. Ce e interesant este ca aveam deja rezervata si platita o vacanta de revelion in Bali, dar nu conta. Simteam ca e altceva acest retreat si mi-am dorit sa cunosc Bali ca un non-turist.
Si asa am inceput sa merg la studio la Andreea, Copacul :), inca din prima ora cu avansul pentru retreat. O urma de reticenta exista, am plecat cu banii de acasa gandindu-ma ca daca nu fac chimie cu oamenii de acolo, asta e, o sa caut alt retreat. Dar nu a fost cazul, dimpotriva, mi-a placut foarte mult.Am inceput sa merg la studio pt yoga, workshops, clase de dezvoltare personala si deja incepusem sa-mi conturez o imagine frumoasa despre cum va fi in retreat. Dar, desi asteptam cu nerabdare, mintea mea incepuse sa se agite: cum ma duc eu asa departe?; nu cunosc pe nimeni; cum rezist cu atat de multe femei; o sa fiu sub lupa, ca asa e intre femei; daca se intampla ceva si eu sunt la capatul pamantului?, etc…mintea mea poate face nenumarate scenarii. Dar ma gandeam totusi sa fiu curajoasa si sa las experienta sa se intample, indiferent cum o fi ea; si in plus nu intalnisem nicio persoana care sa fi fost in Bali si sa-mi spuna ceva negativ. Asa ca am mers inainte; cu frica, dar am mers inaite.Cu cat se apropia plecarea, deveneam mai entuziasta, ma simteam ca atunci cand eram copil si ma pregateam sa plec cu parintii la mare (pe care o vedeam o data pe an). Sunt un control freak, nu am vrut sa recunosc multa vreme, dar sunt. Asa ca mi-am facut si nenumarate griji, am pus foarte multe intrebari despre cum este acolo, ce program avem, unde stam, cu cine, si ma gandeam ce o sa fac cand o sa am timp liber. Am plecat cu 23 kg, cu foarte multe haine si o mini farmacie – daca am nevoie de ceva si acolo nu exista?
Eram pregatita: un loc exotic, frumos, ma bucuram ca stam in hoteluri de 5 stele, yoga si 23 de kg de back up plans.Doar ca Bali avea cat de curand sa-mi dea cu toate planurile peste nas. Si cat de mult ma bucur acum pentru asta. Ne zicea Crina mereu sa nu ne mai facem griji si sa ne lasam surprinse dar nu intelegeam de ce – pana am ajuns acolo.
Am invatat din prima zi ca Bali pentru mine nu inseamna insula si locurile frumoase, ci cum ma face sa ma simt. A fost prima lectie importanta, caci pentru foarte mult timp am ignorat ce simt si aveam senzatia ca bucuria mea vine din lucrurile materiale. In Bali m-am simtit imediat ca acasa si foarte mult au contribuit localnicii, niste oameni extraordinar de buni si frumosi, care iti zambesc mereu si te saluta cu mana pe inima. M-am simtit in siguranta si iubita – nu stiu sa explic cum sau de ce, pur si simplu asta am simtit. Si brusc faptul ca stateam la 5 stele a devenit doar un “bonus”. Ma simteam mult mai bine stand pe jos intr-un ashram ascultand mantre de la localnici si socializand cu soparle, furnici, gandacei. Si daca as fi dormit pe jos acolo nu mi-ar fi pasat – Doamne, unde se dusesera fitele mele? Dupa o zi nu mai stiam in ce zi suntem, cat e ceasul, care e programul – nu-mi pasa, doar traiam cu bucurie ce venea. Si au venit si bucurie, si tristete, si lacrimi eliberatoare, si revelatii, un carusel de emotii din care am aflat mai mult despre mine doar pentru ca le-am acceptat. La un moment dat m-am intrebat daca mai sunt eu.
Am descoperit un loc care iti ofera de toate, asa ca toate kg mele din valiza devenisera aproape inutile. Pana si Starbucks exista in Bali, ceea ce ignoranta din mine n-ar fi conceput. Dar cel mai mult m-a impresionat partea spirituala din insula – ashram-ul unde am plans cu bucurie cand am simtit ca ma coplesesc vibratiile inalte; ritualurile cu apa si foc – ce trairi eliberatoare au fost aici; ziua in sat printre localnici – zambete si fericire pura, ceva ce nu simt pe strada acasa.
Si am realizat: da, sunt superficiala; judec inainte sa inteleg; imi fac sute de scenarii negative cu mintea in loc sa traiesc cu inima; conteaza prea mult ce cred altii si mi-e frica sa traiesc cu adevarat; am investit in haine si pantofi in loc sa investesc in ce-i trebuie sufletului meu. Si am stiut atunci: vreau sa cunosc lumea si vreau sa am curaj sa ma cunosc pe mine.
Zicea o femeie superba din retreat (da, una dintre acelea de care am temeam ca o sa ma judece) ca e nevoie cateodata sa pleci departe ca sa te regasesti. La mine asa a fost.Si toate astea s-au imbinat perfect cu clasele de yoga si workshop-urile noastre, unde am descoperit oamenii cu care am venit. Toate fetele de care mi-era frica ca ma vor pune sub lupa mi-au devenit prietene, mi-au dat instrumente sa ma dezvolt, am invatat una de la alta, am crescut impreuna in aceste zile. Am impartasit experiente pe care nu mi le-am spus nici mie, cu atat mai putin prietenilor sau familiei. Si pana la final s-a creat o energie fantastica intre noi. Am invatat de la fiecare dintre ele si sunt recunoscatoare pentru fiecare experienta.
Si uite ca nu am avut parte de retreat-ul pe care mi-l imaginam eu cu program militaresc, ore de teorie si un loc frumos. Am avut parte de mult mai mult – am avut parte de mine, de oameni frumosi, de experiente pentru suflet, de dezvoltare personala, de iubire, am invatat sa iert (finally!).
Si cu totul neasteptat, am si lasat ceva pe insula – niste frici, ganduri, cateva griji, o mare parte din masculinul din mine.
M-am bucurat de fiecare moment. Si ma bucur in continuare caci m-am intors o alta persoana.Namaste fetelor!
“Eu asa de felul meu nu cred in zodii, in terapia prin regresie, tapping sau altele. Toate erau pentru mine mambogiambisme. Descoperirea de sine, cautarea fericirii erau chestii la care aspiram dar nu credeam ca vreodata as putea sa zic ca am vreo idee cum as putea sa incep. Simteam de ceva vreme ca imi lipseste ceva. Am zis sa caut acel ceva intr-un retreat in India, apoi in al doilea, apoi am aflat de El Camino.
Am incercat sa descopar ce imi lipseste si facand pelerinajul spre Santiago de Compostela, dar nu pe jos ci pe bicicleta, pe repede inainte, ca omul modern ce vrea o pastila care sa rezolva instantaneu orice problema. Toate au avut un impact, dar pentru ca eram atenta doar la exterior si nevoile cotidianului, n-as fi stiut sa exprim in cuvinte toate schimbarile produse in sufletul meu. Ce era clar e ca nevoia de a gasi ce imi lipseste se accentuase. De curand am participat la un retreat in Bali. Workshopuri de toate felurile, yoga, ceremonii de purificare cu apa si foc acestea toate faceau parte din “rutina” zilnica a retreat-ului. Dar pe langa toate acestea se adaugau discutiile cu celelalte participante, fie la cina, fie la un ceai. Discutii ca sa ne cunoastem mai bine, sau doar “simple” conversatii. Dar retreatul s-a terminat.
Toata lumea zicea ca Bali e magic si ca energia si efectele workshopurilor si terapiilor se vor vedea si ca vor avea loc transformari cu siguanta. Din nou, inginerului din mine, lucrurile astea pareau un pic mambogiambiste. Dar… uite ca cumva ceva s-a intamplat.. M-am intors acasa, la jobul meu dupa o luna de vacanta (retreat in Bali+ o saptamana de leneveala in Auroville – India + o saptamana de reacomodare la viata normala in Varsovia). Dar la 3 zile de la revenire am simtit intr-o seara, ca intr-un moment de lucidate, ca a venit momentul sa imi dau demisia. Simteam de ceva vreme ca as vrea sa fac ceva altceva dar imi era FRICA. Cea dinainte de retreat considera ca nu pot sa fiu buna decat in domeniul pentru care am studiat 5 ani la facultate. Cea dinainte de retreat considera ca intai tre sa termin de cautat ce ma face fericita si ce imi lipseste. Ca intai tre sa ma asigur ca o sa am succes.
Acum ca stau sa ma mai gandesc nitel, si analizez inginereste ce a condus la schimbarea, am descoperit urmatoarele: 1. discutiile din retreat m-au facut sa imi dau seama ca suntem cababili sa facem orice ne punem in minte si ca tine doar de noi sa nu me mai cream bariere si limite
2. putem reusi in orice doar avand incredere in noi insine
3. in ziua in care m-am decis sa fac schimbarea, am simtit o mica jena si am observat ceva ca un inceput de herpes; fugar asa, m-am gandit: hmmm e un semn pe care mi-l da corpul; dar a fost un gand atat de fugar ca de-abia acuma ca astern pe hartie gandurile imi dau seama ca a existat; inconstient insa s-a inregistrat schimbarea. Intotdeauana radeam ca asa la suprafata, la nivelul constientului nu prea sunt intelegenta dar cumva in inconstient sunt. De multe ori stiam raspunsuri la diverse dileme, sau stiam cum trebuie sa actionez in vreo situatie fara sa stiu neaparat sa explic foarte bine.
Aaa, sa nu uit sa scriu, mi-a cumparat tratament pentru herpes, dar cum sunt uituca, nici nu l-am folosit, dar nici nu a mai fost nevoie, jena a disparut iar mica chestiuta ce aparuse s-a dus de la sine. Tot am auzit ca diverse sentimente au manifestari in corp, dar parea o chestie un pic fantezista. Dar incepe sa se adevereasca daca sunt un pic mai atenta la ce mine insami. Si pe langa toate astea, eu omul practic, care alegea sa se imbrace in mod practic in universala uniforma: jeansi si tricou, in detrimentul fustitelor sau rochitelor din garderoba, care desi reduse ca numar, deveneau incet incet hrana moliilor, mi-am cumpara la revenirea din concediu 4 rochite simpatice, pe care am si inceput sa le port. Am inceput sa fac un compromis si sa mai las bicicleta acasa, si sa scot la plimbare cate o rochita. Poate parea nu mare branza. Dar daca analizez iar inginereste, eu zic ca e o dovada a castigarii increderii in sine insami.” – Aurelia
7 life lessons from #mybarefootjourney retreat in Bali:
Bali – insula plină de mister și magie.
Iubim Bali nu doar pentru frumusețea sa paradisiacă, ci mai ales pentru echilibrul și fericirea pe care le putem atinge profitând de toate comorile pe care le deține acest colț de rai.
Dintotdeauna, modul de viață tradițional în Bali a fost legat de credința religioasă. Cultura lor este constituită din diverse ceremonii, festivaluri și practici hindu, iar noi ne bucurăm ori de câte ori avem ocazia să asistăm la una dintre acestea.
Ceremonia Agni hotra, un antic ritual al focului din India, este o practică spirituală pe care o abordăm și noi în retreaturile noastre.
Însăși în denumirea sa, ceremonia își ascunde sensul, Agni provenind de la cuvântul foc, iar Hotra însemnând vindecare. Astfel, prin proprietățile sale și încărcătura energetică, ritualul are influențe deosebite asupra individului și a mediului înconjurător. Acesta curăță poluanții, purificând atmosfera din jur, vindecă bolile și sufletul, schimbă conștiința și deschide inimile, având un mare efect, deci, la nivel emoțional și afectiv.
Dacă ar fi să vorbim despre practica propriu-zisă a Agnihotrei veți rămâne uimiți de câte detalii sunt necesare pentru a-l duce la un bun sfârșit : importanța timpului exact al răsăritului și al apusului soarelui, mantre, un practicant bun. Atributele folosite sunt și ele un specific al ritualului. Te-ai gândit vreodată că poți să vezi un ceas, o piramidă de cupru, bălegar de vacă, candele și unt topit toate la un loc? Poate pare destul de straniu, dar în mod deosebit acestea constituie farmecul Agnihotrei și conduc spre marea `curățare`.
Vă invit să cunoaștem împreună adevăratele taine și amănunte ale acestei ceremonii în următoarele noastre retreaturi, dar și nenumărate alte mistere. Să descoperim culturi noi și nu în ultimul rând să ne îmbogățim bagajul cu cât mai multe amintiri de excepție !!!
de Sanda Mira, blogger My Barefoot Journey
-Ce te-a făcut să alegi acest retreat?
În primul rând faptul că este o destinaţie foarte departe de casă şi foarte exotică, m-a atras ideea de a cunoaşte altă cultură şi mai ales cultura asiatică şi curiozitatea.
– Cum ţi s-a părut?
A fost o aventură şi o experienţă foarte frumoasă din care pot să spun că am învăţat lucruri noi. A fost experienţă frumoasă, interesantă şi altfel.
– Ce ţi-ar plăcea să repeţi din această experienţă?
Mi-ar plăcea să repet experienţa fiind mult mai prezentă în toate lucrurile care se întâmplă aici şi în toate locurile şi să fiu mult mai atentă la tot ce se întâmplă în jurul meu.
– Cum a fost să călătoreşti cu un grup de oameni noi?
Este o întrebare bună. A fost şi frumos şi dificil, a fost nou pentru mine m-a scos din zona de confort. A fost interesant şi frumos pentru că am cunoscut oamenii altfel. Parcă mă oglindeam în fiecare dintre ei câte puţin. Eu sunt o persoană extrovertă, în viaţa de zi cu zi sunt foarte deschisă şi comunicativă dar este adevărat că am descoperit că nu îmi e este foarte uşor să mă adaptez, să mă integrez şi să accept o experienţă de genul acesta cu oameni noi şi aşa de mult timp petrecut împreună.
– Cu ce pleci acasă?
Cu foarte multe lucruri pe care le-am descoperit despre mine, cu imagini foarte frumoase şi plec acasă, mai presus de toate, cu un sentiment de bunătate, în felul în care mă raportez la oamenii din jurul meu.
– Ce mesaj ai pentru cei care se gândesc să vină?
Să vină cu toată inima, cu toată deschiderea, să îşi lase toate prejudecăţile şi fricile acasă sau pe drum şi să încerce să să renunţe la ele pentru şi contează foarte mult să fii focusat pe tine. Deci să vină cu toată deschiderea.
Cumva tot retreatul este construit ca să îţi arate experienţa balineză cât mai de aproape şi este combinat cu partea de auto cunoaştere, pe de o parte cunoşti o cultură nouă şi pe de altă parte drumul către sine.
– Dacă ar fi să alegi o singură experienţă care ţi-a plăcut cel mai mult, care ar fi aceea?
Cred că experienţa din mijlocul balinezilor, mi-a plăcut cel mai mult pentru că am văzut din interior cum se desfăşoară lucrurile, mi-a plăcut ceremonia. Am ajuns să cunosc balinezii şi spiritul lor aşa cum ar trebui, mi-au plăcut poveştile lor şi credinţele lor despre viaţă. Cumva s-a produs un declic mic, mic şi cred că toţi ar trebui să vedem lumea cu alţi ochi, că există viaţă şi după moarte şi optimismul cu care vorbeau despre tot. – Monalisa
Buna calatorilor,
Daca sunteti curiosi de cum e viata in India si mai ales de ce se intampla intr-un retreat in India, va las aici 3 video bloguri facute de Sinziana Iacob. Sinzi o sa va poarte pas cu pas, desculta prin Kerala <3
Vizionare placuta!
Partea 1:
Partea a doua:
Partea a treia:
No, this is not a story of my love to Bali.
Though, I absolutely fell in love with this magic place. I fell in love with Balinese people and their warm smiles. I love Bali flowers, Gekkos and gigantic butterflies. I love its colors – colors of the ocean, which surprises with thousands of unimaginable shades; colors of its sun, which warmly embraces you like a beloved friend; and the juicy green of the trees, which are calling to shelter you anytime.
Ah! I fell in love with its massages, spas and flower petals baths. I adored the fresh lemon-mint juice, sweet durian and morning dragon fruit granola. I even fell in love with its motorbikes and its noisy streets.
But this is not the story of my love to Bali. Nor it is a story of my love to my travel companions. Thought, my heart is full of gratitude and love for each one of them. I did fall in love with these amazing women who shared with me their souls and trusted their secrets. We laughed and cried together. We all searched for light and peace. I know there was a reason for us spending our days together. We all know it! But this is not the story of my love to my women-travelers.
This love story is about something else. It is about me falling in love with myself. Here in Bali, I left behind my roles and let all my masks down. I turned up naked in front of myself and started learning who was I for real. I let me be me, boldly accepting the person I was discovering, I left behind my prejudices, permitted myself make mistakes and enjoy it. And loved the real me that I’ve discovered. I’ve I fallen in love with my inner child, who was smiling and laughing all the time, who was wearing flowers in her hair, silky dresses, going barefoot wherever possible. I’ve learned to open up my heart to myself in an authentic way. I learned that I was enough, I was perfectly imperfect, I was everything I ever needed. There in Bali …I was free, I was wild, I was feminine, I was me… This was my barefoot journey into myself. It was my wonder retreat that guided me to find women, hiding inside me behind the responsibilities and roles of her daily life. And I am endlessly grateful for everyone and everything that helped make it happen.
Olga <3
