O părticică din sufletul meu a rămas acolo!

Când a decis Bali-ul să mă primescă într-o scurtă vizită și să mă uimească cu tot ce are de oferit…Începand cu cei mai frumoși oameni ce au făcut posibilă această conexiune cu natura în cea mai frumoasă formă a ei și cu alte persoane divine cu suflete prea frumoase, continuând cu localnicii care te copleșeau cu privirile lor sincere și ale lor zâmbete colorate, chiar și atunci când nu obțineau de la ține atât cât aveai disponibil să le dai ci doar, poate, un sfert.

M-am oglindit în toți cei care îmi ieșeau în cale și m-am redescoperit ca pe un vechi, frumos și foarte bun prieten. Radiam de energie în acel rai înconjurată de acel tot. Am avut parte de povești emoționante și copleșitoare, de oameni așa de frumosi…mult mai frumoși decât profilele acelea afișate cu detalii perfecte pe un perete din Facebook. Mi-a plăcut așa de tare de mine și de părul meu ce s-a așezat așa cum nu o mai făcuse niciodată, stătea perfect mulțumit de el în acea umiditate nederanjantă, nici ciupiturile furnicilor și ale țânțarilor nu m-au deranjat…mi s-a părut fantastic că natura vrea să mă pupe…Clar! O părticică din sufletul meu a rămas acolo…si aștept cu nerăbdare octombrie să mă întorc să-l întreb dacă pe bune acolo ar vrea să trăiască. Namaste.

Oana